Despre carte: 2020 / În secolul al XIX-lea, psihiatrul italian Cesare Lombroso a sugerat că criminalii diferă de oamenii obișnuiți nu numai prin gândire, ci și prin structura craniilor lor. El credea că doar oamenii de un anumit tip ajung în închisoare și gândesc diferit. În 1971, Philip Zimbardo a respins această teorie, conducând faimosul experiment al închisorii Stanford. El și-a împărțit studenții în două grupuri: prizonieri și gardieni. Câteva zile mai târziu, experimentul a trebuit să fie oprit din cauza cazurilor de cruzime nejustificată a „gardienilor” față de „prizonieri”. Acest experiment a dovedit o singură lege socială: o persoană acceptă întotdeauna regulile jocului. Cu cât libertatea unei persoane este mai limitată, cu atât devine mai controlabil și mai ascultător. Cu cât arată mai multă agresivitate față de colegii săi de celulă. Cum se comportă o persoană care se află în închisoare? Cum se schimbă psihicul lui? Și cum se adaptează atunci la societate? Citiți despre asta în cartea de eseuri despre psihologia închisorii.